Toate aceste afirmatii sunt adevarate si din pacate, pana acum asta am facut: sex si nu dragoste.
Stiu ca o declaratie de genul asta poate parea Sandra Brown-ish, dar c'est la vie...
Prima mea experienta sexuala s-a consumat din...curiozitate.
Aveam 17 ani si ceva, el 26 (de fapt 33, ca am aflat mai tarziu ca ma mintise), a folosit prezervativul, nu s-a prins ca la mine era a first time si...very, very sad indeed.
Am stat impreuna un an, timp in care eu incercam sa descopar cum i-ar placea lui sa fiu, iar el incerca sa-mi descopere clitorisul.
Am esuat amandoi.
Acum, 4 ani mai tarziu, as minti daca as spune ca am ramas cu ceva bun din acea relatie.
De-asta cand prietenele mele inca virgine imi marturisesc ca vor sa-si inceapa viata sexuala, le spun sa se gandeasca de doua ori.
Da, e o piata nasoala acolo, da ii depasim numeric pe barbati si da, chiar daca suntem mai puternice decat ei, tot avem probleme cu increderea de sine, dar asta nu inseamna ca de teama, sau din pura curiozitate (asa cum am facut eu - bad mistake) trebuie sa ne oferim primului sosit.
Sunt prea rare cazurile in care nimeresti un barbat sensibil si in acelasi timp capabil sa te dea cu capul de pereti (daca asta iti doresti) si din pacate sunt prea multe acelea in care gasesti vreun pampalau sau vreun retard sentimental care abia stie unde s-o bage si se mai crede si Don Juan.
Si in niciun caz nu vrei sa dai peste un astfel de specimen din prima.
Sfatul meu: think again!
